Jean Parvulesco n-a murit
Taburi primare
(Intervenția lui Aleksandr Dughin prin skype la reuniunea din 12 noiembrie de la Câmpulung Muscel (România), cu ocazia comemorării filosofului mistic și scriitorului francez de origine română Jean Parvulesco, prilejuită de cei șase ani de la trecerea lui la Domnul).
Aș dori să spun că trebuie nu doar să îl avem în memorie pe Jean Parvulesco, fiindcă Jean Parvulesco nu este mort.
Jean Parvulesco este cineva care trăiește.
Deoarece el reprezintă și manifestă adevărul ontologic confirmat de succesiunea de fapte istorice și fizice.
Jean Parvulesco a creat o lume literară, un cosmos literar pentru forțele ontologice ale luminii ce combat forțele antiontologice ale tenebrelor.
Și această luptă care a fost misiunea lui Jean Parvulesco este o luptă ce va continua mereu.
Dar Jean Parvulesco nu este doar poetul sau scriitorul care fixează înșiruirea evenimentelor acestei lupte.
El a reprezentat această luptă în sine.
El a reprezentat funcția avatarică a luminii, reprezentantul ei.
Lumina este eternă, prin urmare Jean Parvulesco trăiește mereu.
Nu în calitate de memorie pe care o păstrăm despre el, ci el trăiește ca o personalitate naturală.
Nu doar ca suflet, un suflet profund, ci ca o personalitate integrală.
Ceea ce e foarte important în cazul lui Jean Parvulesco este faptul că el se află astăzi, chiar în acest moment, angajat în desfășurarea marii istorii.
El a fost profetul reîntoarceii Vremurilor Mărețe.
Și el avea dreptate, deoarece reîntoarcerea Vremurilor Mărețe se împlinește în stadii, în faze.
Cred că ziua cea mai importantă a reîntoarcerii Vremurilor Mărețe a fost 8 noiembrie 2016.
Fiindcă în această săptămână lumea s-a schimbat în mod profund, ontologic.
Întrucât în Statele Unite, în însăși inima Fiarei, s-a produs revoluția ontologică a luminii contra tenebrelor.
Și Donald Trump, reprezentantul Statului american profund, a avut o victorie decisivă asupra tuturor celor pe care îi numim mlaștină.
Mlaștina despre care vorbește Trump și persoanele mizerabile care o susțin. În realitate este vorba despre americanii organici, americanii înrădăcinați, aflați față-n-față cu elita sau anti-elita globalistă în esență ticăloasă.
Această mlaștină a începtul să fie secată chiar în centrul răului mondial.
Așadar, lumina, în serviciul căreia s-a aflat cavalerul Jean Parvulesco, a început să răzbată în punctul cel mai de jos al geopoliticii mondiale, în Statele Unite ale Americii.
Dar urmându-l pe Raymond Abellio, știm că revoluția ontologică începe tocmai în acel moment și în acel punct în care soarele se ascunde, în care soarele dispare.
Și în mod sigur că anume în extremul Occident al dorințelor, dacă e să apelăm la cuvintele poetului francez vizionar Stéphane Mallarmé, începe reîntoarcerea Vremurilor Mărețe.
Tocmai la capătul nopții, în miezul Kaly Yuga, în însuși centrul răului american se produce refacerea mondială.
Iar Jean Parvulesco a fost precursorul a ceea ce cunoaștem astăzi. El a participat la această revoluție spirituală și ontologică care se desfășura în fața ochilor noștri. Și astăzi viziunea lui asupra lumii, viziunea lui anti-modernistă, anti-atlantistă, viziunea lui asupra marii Eurasii începe să se înfăptuiască.
În timpul vieții lui Jean Parvulesco credeam că este vorba despre un poet, despre un soi de nebun.
Dar aceasta este soarta, acesta este destinul marilor personalități și a marilor europeni. În timpul vieții lor, aruncăm cu pietre în ei, îi considerăm nebuni. Iar după moarte îi venerăm.
Noi, prietenii lui Jean Parvulesco, l-am venerat încă în timpul vieții lui.
Fiind că n-am fost doar prieteni, ci am fost entități angajate în aceeași lumină. Am fost și suntem chipuri și funcții diferite ale aceleiași lumini, lumina ontologică a lui Jean Parvulesco.
Și iată că astăzi marea bătălie a luminii ontolgice eurasiene, a tradiției solare, contra modernității lunare, terestre, htoniene și subterane, a început să fie văzută de toată lumea.
Jean Parvulesco a fost precursorul viziunii asupra lui Vladimir Putin ca eurasianist.
El era convins că este vorba despre figura restauratorului Marii Eurasii.
Iar astăzi toată lumea vede că el a avut dreptate.
Acum cred că a sosit timpul Europei să se refacă.
Trebuie să se pună capăt situației când marionetele continuă să guverneze Europa.